Invitatul emisiunii „Persona” a fost Viorel Furdui, doctor în drept, director executiv al Congresului Autorităților Locale din Moldova (CALM). Raportul cu recomandări privind „Democrația locală și Regională în Republica Moldova” elaborat de către Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, problemele cu care se confruntă autoritățile locale, de ce UTA Găgăuzia ar putea fi un exemplu pentru celelalte zone ale Republicii Moldova la capitolul descentralizare, în ce condiții ar putea fi realizată o reformă a administrației publice locale, sunt unele dintre subiectele abordate în cadrul emisiunii de la postul TV din sudul Republicii Moldova.

Reprezentați personale care fac politică la nivel local sau pe cei care se află cel mai aproape de cetățeni. Cunoașteți cu siguranță problemele cu care se confruntă populația, care sunt relațiile dintre organele de conducere ale APL cu populația, dar și dintre autoritățile locale și cele centrale. Care e starea de spirit a autorităților locale la ora actuală? O altă întrebare este dacă cetățenii ar trebui să se aștepte la o anumită reformă a APL și administrativ-teritorială, la acest capitol se discută foarte mult în ultima perioadă?

Viorel Furdui: În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru această invitație. Mă bucur să particip la asemenea emisiuni deoarece consider că este important să existe schimb de informații, oamenii să cunoască ce se întâmplă în toate colțurile Republici Moldova. Dacă vorbim despre starea lucrurilor în domeniul administrației publice, a autonomiei locale, atât la nivel local, cât și regional, pot menționa că recent ne-am întors de la Strasbourg unde s-a desfășurat sesiunea a 36-a a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei și în cadrul acestui eveniment a fost votat un Raport cu recomandări privind „ Democrația locală și Regională în Republica Moldova”. Așa cum au menționat majoritatea vorbitorilor, acest Raport redă obiectiv situația care există în RM în ultimii 7-8 ani. Noi, ca și stat, avem obligația să îndeplinim anumite recomandări ale Consiliului Europei. În acest sens, întotdeauna au existat recomandări concrete care trebuiau implementate de către statul nostru. Acum a fost adoptat un nou Raport, iar concluzia principală a raportorilor este că, din păcate, starea lucrurilor nu este cea mai bună și în anumite domenii chiar s-a înrăutățit. Există mai multe întrebări privind invalidarea alegerilor în Chișinău, autonomia financiară, posibilitățile autorităților locale de a avea propria politică de cadre și posibilitatea să-și remunereze angajații, dialogul dintre autoritățile locale și cele centrale și cât de efectiv este acesta, presiunile administrative, politice, judiciare asupra aleșilor locali etc, sunt lucruri constatate de raportorii Consiliului Europei în cel puțin ultimi 5 ani. Toate aceste lucruri ne vorbesc despre faptul că în RM există anumite probleme fundamentale care nu sunt soluționate de o perioadă lungă de timp. Au fost câteva asemenea Recomandări ale Consiliului Europei și în mare măsură, acestea nu au fost implementate. Împreună cu guvernarea și societatea civilă trebuie să discutăm sincer pentru a identifica rădăcina acestor probleme și să încercăm soluționarea lor. Una dintre cele mai importante concluzii ale Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, instituție europeană care se ocupă de monitorizarea democrației locale este că adesea, state precum Republica Moldova nu își îndeplinesc angajamentele asumate în fața Consiliului Europei, ceea ce duce la regresarea situației în statul nostru.

Nu o singură dată ne-am întâlnit și de fiecare dată vorbim despre același subiect – necesitatea descentralizării, iar câțiva ani în urmă DVS ași salutat dinamica pozitivă din UTA Găgăuzia, dar și din Republica Moldova. Îmi amintesc despre discuțiile privind descentralizarea Fondului Rutier, inițiativa UTA Găgăuzia privind investițiile capitale. Ce s-a întâmplat în această perioadă scurtă de reformele au regresat, iar instituțiile europene elaborează asemenea recomandări și ne invită să ne întoarcem, cel puțin, la rezultatele care au fost înregistrate acum câțiva ani?

Viorel Furdui: Într-adevăr, este o întrebare care îi preocupă pe mulți. Nu o singură dată am remarcat că, de exemplu, în 2016, în rezultatul unor acțiuni ale guvernării, împreună cu CALM și Parlamentul, au fost adoptate un șir de măsuri ce dădeau mari speranțe democrației locale, iar despre noi se vorbea că suntem o țară de succes în cadrul Parteneriatului estic, anume în domeniul autonomiei locale. În 2016 reușisem să stabilim un bun dialog cu guvernarea centrală, CALM obținuse dreptul să participe la ședințele Guvernului, au fost adoptate un șir de legi, inclusiv privind descentralizarea parțială a Fondului Rutier. S-a oferit dreptul autorităților locale de a se adresa Curții Constituționale în cazul în care se consideră că se încalcă principiul autonomiei locale, APL au obținut dreptul de a schimba destinația terenurilor. Toate aceste elemente au creat impresia că în Republica Moldova lucrurile se schimbă. Din acest punct de vedere, anul 2016 a fost într-adevăr unul remarcabil. Cu toate acestea, din păcate, toate aceste schimbări nu au avut o dinamică stabilă, iar în a doua jumătate a anului 2017 au început presiunile asupra aleșilor locali, asupra CALM, deoarece am încercat să întrebăm autoritățile privind legalitatea arestului primarului din Basarabeasca, chiar și în cazul primarului de Chișinău este o situație incertă până în prezent și noi am spus că reținerea alesului local din capitală trezește anumite suspiciuni. Cu regret, tot în acea perioadă  a fost stopat procesul descentralizării. Apogeul involuției a fost invalidarea alegerilor locale din Chișinău. Și așa îmi pare că am trecut de mai multe linii roșii, dar nerecunoașterea alegerilor în care sute de mii de cetățeni și-au exprimat dreptul la vot și prezentarea unor explicații foarte formale a condus la știrbirea imaginii statului pe arena internațională. 

Care este, din punctul DV de vedere, motivul care a condus spre regres? Poate guvernarea a decis că autoritățile locale au prea multă autonomie?

 Viorel Furdui: Toate acele acțiuni prevăzute erau doar un început al unei oarecare autonomii, deoarece în această direcție erau foarte mulți pași făcuți doar pe jumătate. De exemplu, schimbarea sistemului financiar s-a schimbat cardinal și în loc de a continua procesul și de a da autorităților locale mai multe impozite, mai multe venituri, ne-am oprit la jumătate de cale. Sistemul a început să se bazeze pe venituri, dar venituri nu le-am dat și avem ca rezultat o dependență foarte mare a APL față de organele centrale. În ultimii 15-20 de ani, autoritățile noastre au fost gata să facă orice fel de promisiuni, să adopte orice strategii sau planuri de acțiuni, dar să nu acorde APL o descentralizare financiară reală. O descentralizare financiară reală înseamnă cât mai multe venituri, în corespundere cu competențele pe care le au APL. La nivelul responsabilităților s-au transferat foarte multe atribuții APL, dar la nivelul resurselor, a instrumentelor de a îndeplini aceste obligațiuni nu s-au prea oferit posibilități. Această necorespundere a condus la aceea că avem astăzi atâtea probleme. Dacă revenim la motivele ce au condus la degradarea lucrurilor, cred că sunt multe și complexe, unul dintre ele ar fi că după acești 15-20 de ani încă lipsește cultura dialogului în societate. Ai impresia că toți sunt pe baricade, lucrurile sunt interpretate astfel încât dacă nu ești cu noi înseamnă că ești împotriva noastră, dacă ai o altă opinie înseamnă că ești dușman, ceea ce constituie o problemă majoră. La noi nu se înțelege pe deplin ce înseamnă un adevărat dialog instituționalizat, când se discută la nivel de instituții. De exemplu CALM, în numele autorităților locale, discută cu guvernarea centrală, sau experți din ambele părți abordează unele probleme reale și astfel se trag unele concluzii, se fac unele propuneri etc. De asemenea, cred că o influență mare a avut schimbarea sistemului electoral, deoarece cercurile care decid în acest stat au înțeles la un moment dat cât de importante sunt autoritățile locale, regionale, iar în lipsa culturii politice, a respectului față de autoritățile locale au fost folosite cu totul alte metode, neortodoxe, pentru a obține repede susținerea acestor oameni. Nu în ultimul rând, cred că involuția este cauzată și ca rezultat al deciziilor luate pe jumătate, o practică obișnuită la noi când reformele nu sunt duse până la bun sfârșit. Vreau să menționez din nou despre autonomia financiară care nu a fost dusă până la un final logic și ca rezultat avem un sistem de finanțare destul de centralizat al autorităților locale, majoritatea resurselor sunt concentrate la nivel central și se distribuie după anumite criterii și principii, adesea cu implicarea politicului și, ca rezultat, din păcate, în ultima perioada s-a întărit această dependență a autorităților locale de cele centrale. Cred că acestea sunt motivele principale care ne-au demonstrat că schimbările pozitive care se produc la noi nu au caracter stabil și permanent și suntem mereu nevoiți să facem un pas înainte și doi înapoi. Ca rezultat au cu toții de pierdut, chiar și acei care la ora actuală dețin toate pârghiile puterii, deoarece aceste lucruri generează stagnare, iar când puterea se schimbă folosește, de obicei, aceleași instrumente. În asemenea condiții nu poți să asiguri o dezvoltare democratică a statului în ansamblu, a regiunilor, a autorităților locale.

Știu că aveți relații foarte bune cu autoritățile locale din UTA Găgăuzia. Inițiativa propusă de Alexandr Tarnavschi, vicepreședintele Adunării Populare a Găgăuziei privind descentralizarea în domeniul salarizării APL a fost elaborată împreună cu CALM și înaintată ca și inițiativă legislativă în Parlament, dar nu a fost susținută de către guvernarea centrală. Cum credeți, de ce?

Viorel Furdui: Este unul dintre exemple. Dar vreau să fac o mică precizare. Situația care există în diverse domenii ale democrației și autonomiei locale cred că ar trebui analizată separat în UTA Găgăuzia față celelalte regiuni ale RM. Eu consider că din acest punct de vedere lucrurile în UTA Găgăuzia au avansat, noi nu am auzit despre presiuni asupra APL cu utilizarea dosarelor penale în această regiune, cel puțin nu așa ca în cea mai mare parte a teritoriului statului. Din punct de vedere financiar, UTA Găgăuzia are, la fel, un anumit avantaj, deoarece practic toate impozitele rămân în regiune. UTA Găgăuzia primește anumite resurse pentru competențe adăugătoare, cu destinație specială, cum ar fi școlile etc. Întotdeauna aduc ca exemplu UTA Găgăuzia despre cum ar trebui soluționate anumite probleme pe restul teritoriului. Un alt exemplu este depolitizarea investițiilor capitale. Nu trebuie să căutăm exemple în Franța sau Germania, dacă avem bune practici și aici. O foarte bună decizie este ca contribuțiile să fie plătite dintr-un fond regional, în cazul în care primăria a scris un proiect și l-a câștigat. Cunoaștem că posibilitățile bugetelor locale nu sunt atât de mari, iar în cazul dezvoltării infrastructurii este vorba de milioane de euro și majoritatea donatorilor oferă banii cu condiția ca localitatea să contribuie cu 10-15%. Iată de ce această decizie de a compensa parțial sau integral contribuția este una bună de urmat. Din aceste punct de vedere consider că situația în UTA Găgăuzia este un pic alta și această regiune poate deveni un exemplu pentru cealaltă parte a statului, trebuie să oferim și celorlalte regiuni ale RM aceleași posibilități.

Cum credeți, totuși de ce nu a fost acceptată inițiativa privind descentralizarea în domeniul salarizării?

Viorel Furdui: Este încă o dovadă a faptului că în Recomandarea Consiliului Europei este relatat adevărul. Inițiativa noastră comună cu colegii din UTA Găgăuzia a fost de a oferi dreptul autorităților locale și regionale să decidă, într-o anumită măsură, privind salarizarea angajaților din APL. Noi am fost prudenți în această privință pentru a nu oferi o libertate totală, incluzând o anumită limită. Totuși, nici așa nu s-a acceptat și nu cred că există o explicație rațională în această privință, cel puțin nu am auzit una plauzibilă. Se foloseau argumente de genul că dacă autoritățile locale vor obține acest drept vor abuza de el, vor folosi resursele publice pentru a-și face salarii etc, deși sunt niște învinuiri absolut neîntemeiate. Această schimbare ar fi putut ajuta autoritățile locale să aibă propria politică a cadrelor. Cunoaștem cu toții cât de greu e să atragi specialiști buni în APL. Vorbim de la tribune că ne dorim să îmbunătățim condițiile de trai ale cetățenilor, să diversificăm aceste servicii, dar totul se blochează deoarece pentru aceasta este nevoie de specialiști buni. Pentru a angaja un specialist bun este nevoie să-i asiguri un venit decent și condiții bune de muncă. Cunoaștem că a fost aprobată noua lege privind salarizarea. În anumite privințe nu este rea, conducătorii autorităților locale și regionale au simțit unele schimbări în bine, dar dacă studiem în profunzime, în cazul verigii medii a autorităților locale nu avem înregistrate progrese. Atât această lege, cât și altele rezultă din mentalitatea unei abordări centralizate. Anumite prevederi, care din punctul nostru de vedere trebuie să fie în competența autorităților locale, sunt reglementate de autoritățile centrale într-o modalitate deloc efectivă, inclusiv în domeniul remunerării muncii. Noi credem că autoritățile locale, reieșind din veniturile proprii, bugetele proprii, de necesități, trebuie să decidă singure, în cea mai mare măsură, pe cine să angajeze, ce salarii să ofere la nivel local etc. În cele mai multe APL situația este diversă,  iar acest lucru nu vrea să fie înțeles de către autoritățile centrale.  Avem orașe precum Chișinău sau Bălți, cu o populație de sute de mii și avem sate cu o mie de oameni, avem orașe și sate cu o bază economică bună și cu posibilități de a strânge impozite, dar avem orașe și sate care trebuie ajutate să se dezvolte. Nu poți stabili aceleași reguli pentru toți.

Trebuie să recunoaștem că sunt primării care nu pot să se întrețină. În ultima perioadă se vorbește despre faptul că Guvernul pregătește o reformă administrativ-teritorială care ar presupune ca 10 000-15000 de persoane să fie deservite de o singură primărie, unii experți spun că statul va fi împărțit în zece regiuni etc. Versiuni sunt foarte multe. CALM este organizația care cunoaște care sunt necesitățile autorităților locale și regionale. S-au făcut consultări cu CALM-ul în această privință? Există vreo variantă concretă adoptată de Guvern cu consimțământul CALM? Care este probabilitatea ca această reforma să fie implementată curând, deoarece unii vorbesc chiar despre toamna acestui an?

Viorel Furdui:  Vă propun să ne întoarcem puțin în anul 2016, când exista o înțelegere între părți și unele rezultate. Atunci a fost format un grup de lucru cu participarea reprezentanților Guvernului, ai CALM și a altor organizații care aveau ca obiectiv să înceapă discuțiile ce vizează acest subiect. Acest grup de lucru creat la indicația premierului nu a activat, membrii întrunindu-se doar într-o singură ședință, la inițiativa CALM, după care și mai mult s-au complicat relațiile, greu de înțeles de ce. Eu cred că 99% din instituțiile statului nu cunosc ce se întâmplă la acest capitol, am în vedere deputații și toți cei vizați, nu mai vorbesc de societatea civilă. Nimeni nu cunoaște despre ce este vorba și spre ce ne îndreptăm. Premierul, dar și alți oficiali care sunt responsabili de reforma administrației publice afirmă că avem nevoie de o asemenea schimbare, deoarece avem un teritoriu destul de fragmentat, nu ajung resurse etc.  Noi doar încercăm să ghicim cum va fi această reformă, deoarece nu doar CALM-ul nu cunoaște, dar și la cel mai înalt nivel mulți nu știu ce se va întâmpla. Totuși, din punctul nostru de vedere, deja este imposibilă orice reformă în următorii câțiva ani,  să nu uităm că urmează alegerile locale, care ar trebui să aibă loc cel târziu în iunie. Adesea CALM-ul este învinuit de faptul că suntem împotriva acestei reforme, ceea ce nu este adevărat. Ceea ce ne dorim noi este un dialog sincer pe marginea acestui subiect,  ca toate părțile interesate să participe deschis în acest proces, nu așa cum discutăm acum încercând să ghicim ce va fi. Acest proces este foarte important și îi vizează absolut pe toți, iată de ce trebuie de găsit un consens în această privință. Noi doar am trecut printr-o reformă similară în 1999. Ideea nu a fost rea, argumente erau foarte multe, dar din cauza lipsei de consens, inclusiv a celui politic, acea reformă a existat doi ani. Miliarde de lei s-au cheltuit pentru implementarea ei, apoi s-a schimbat puterea și s-au cheltuit alte miliarde de lei pentru a ne întoarce acolo de unde am pornit. Ne putem permite noi ca stat asemenea experimente? Bineînțeles că nu. De aceea trebuie să avem o atitudine mult mai prudentă față de acest subiect. În afară de aceasta, un alt aspect important este că de fiecare dată când vorbim despre această reformă cineva încearcă să amestece două lucruri absolut diferite: organizarea administrativ-teritorială și însăși reforma autorităților locale. Trebuie să înțelegem că reforma administrativ-teritorială este doar un element și trebuie să răspundem la întrebările de ce avem nevoie de această reformă, încotro vrem să ne îndreptăm? Argumentele că vom economisi unele resurse și vom trăi mai bine nu țin și nu sunt probate. Mai este o întrebare esențială? În ce măsură reforma administrativ-teritorială are legătură cu adevăratele probleme ale autorităților locale? Când vom face o analiză a acestora ne vom convinge că reforma administrativ-teritorială este la coada clasamentului.  Cum putem să facem reforma dacă nu au fost implementate Strategiile legislative în domeniul administrației locale, adevăruri recunoscute și de către putere, nu s-a realizat descentralizarea fiscală, nu a avut loc descentralizarea patrimonială, la ora actuală încă nu sunt evaluate proprietățile, nu este descentralizat domeniul politicilor de cadre? Nu cunoaștem ce avem în teritoriu dar deja încercăm să schimbăm unele hotare. Când cineva ne spune că avem nevoie de reforma teritorial-administrativă, ar fi bine să ne explice pe ce se bazează, care sunt argumentele? Când se spune că teritoriul este foarte fragmentat putem aduce ca exemplu Slovacia, Cehia, Franța ect. În Cehia sunt circa 6000 de municipalități cu primari, consiliu etc, dar au găsit modalitățile necesare de a funcționa și a se dezvolta. În Slovacia sunt primării cu 60, 100, 200, 500 de oameni și nu e nicio problemă. Reforma teritorial-administrativă trebuie privită într-un anumit context, iar toate deciziile trebuie luate doar având un consens larg în societate. De consens este nevoie pentru a avea stabilitate, pentru ca guvernările care vor veni să nu-și dorească să anuleze reformele implementate etc. Mai este un detaliu important, asemenea reforme nu se fac peste noapte, ci pe etape, analizând efectele fiecăreia, deoarece aici e ca și în activitatea minerilor – dacă faci un pas greșit se poate nărui totul. Dacă ceva nu e bine în cazul reformei administrației centrale, refaci un minister sau altul și mergi înainte, în cazul nostru vorbim despre faptul că oamenii trăiesc în comunitățile respective, sunt lucruri de care trebuie să se țină cont, sunt și sate vecine care nu pot fi unite deoarece au tradiții diferite, oamenii vorbesc în limbi diferite etc.

Nu simțiți presiuni din partea autorităților statului pentru că ceea ce spuneți DVS sigur nu convine guvernanților?

Viorel Furdui: Guvernarea ar trebui să se bucure și să accepte poziția noastră, deoarece noi nu o singură dată am demonstrat că nu avem alte interese decât cele strict profesionale, ca ne dorim doar ca lucrurile să se schimbe în bine. În CALM sunt concentrate resurse umane de calitate, specialiști în domeniul administrației locale, economic, financiar, social, patrimoniu, juridic etc. Noi, dimpotrivă, prin activitatea noastră, încercăm să ajutăm. Practic toate declarațiile noastre, chiar dacă nu sunt plăcute și nu corespund mereu cu viziunile unor cercuri ale guvernării, întotdeauna sunt argumentate și se bazează pe realitatea din teritoriu. Consider că orice guvernare care este interesată ca statul să progreseze trebuie să țină cont de opinia CALM. Ce fel de organizație am fi dacă nu am vorbi despre problemele existente în APL, dacă nu ne-am apăra membrii etc?

Ați evitat răspunsul la întrebare.. Guvernarea ține cont de poziția CALM?

Viorel Furdui: Din cauza că lipsește cultura dialogului instituționalizat, există unele încercări de a interpreta ceea ce spunem. Noi cunoaștem în ce societate trăim, dar și faptul că autoritățile locale sunt supuse unor asemenea presiuni. Sigur că au fost încercări de a ne intimida. Cât privește poziția CALM, cred că aceasta nu poate fi ignorată. Sigur că mai sunt unele instituții care încearcă să interpreteze poziția noastră, în linii mari însă acest lucru este greu de făcut, deoarece poziția noastră întotdeauna este argumentată. Observăm că deși greu dar totuși sunt stabilite unele relații în ceea ce privește dialogul. Nu putem să nu spunem că sunt unele evoluții în relația noastră cu autoritățile centrale, chiar dacă suntem departe de a avea o situație ideală. În afară de aceasta, potrivit legii trebuie să fim consultați pe diverse inițiative și noi de fiecare dată ne expunem punctul de vedere. Primim foarte multe asemenea solicitări, răspundem la ele, venim cu propuneri. Sunt și cazuri când subiecte foarte importante nu se discută cu noi, dar pe probleme nesemnificative ni se cere opinia. Eu cred că un dialog instituționalizat ar permite soluționarea multor probleme.

Credeți că în Republica Moldova ar putea să existe cândva o autonomie reală a autorităților locale, cu o descentralizare reală?

Viorel Furdui: Cred că acest lucru este foarte ușor de realizat în Republica Moldova, important este să avem voință politică și conștientizarea din partea clasei politice a faptului că fără acest element nu este posibilă dezvoltarea locală, nici regională, nici a statului. Cred că toate celelalte instrumente care contribuie la dezvoltare și-au demonstrat eșecul. Economia nu se va dezvolta dacă nu-i vom da un nou impuls, iar acest lucru se poate întâmpla doar înțelegând ce înseamnă descentralizare, dezlegând mâinile autorităților locale, dându-le cât mai multă autonomie. Descentralizarea și autonomia locală sunt elementele care pot uni forțele politice și societatea. Să le oferim o descentralizare reală autorităților locale și vom vedea ce posibilități mari există la nivel local. Primăriile noastre lucrează cu resurse foarte mici, se bucură de proiecte de 5 mii de euro și reușesc să facă lucruri mărețe cu bani puțini. În România, Bulgaria sau Polonia vezi investiții de milioane și APL de acolo nici nu se uită la proiecte atât de mici, iar ai noștri cu resurse minime dezvoltă comunitățile locale și mențin speranța în satele și orașele noastre. Trebuie să le oferim această posibilitate de a avea mai multe resurse și sunt convins că foarte multe lucruri se vor schimba.